Madona din Arh

Timp de citire: 5 minute

Citiți povestea Madonei dell'Arco

Printre multele Sanctuare care punctează teritoriul italian, dedicate Madonei și printre numeroasele titluri care i-au fost atribuite de-a lungul secolelor, există unul care o venerează sub titlul de Madona din Arh.

Sanctuarul cu același nume și tributatole de cult popular face parte din cei trei poli mari ai devotamentului marian din Campania: Maica Domnului a Rozariului de la Pompei, Madona din Montevergine și Madonna dell'Arco.

Începutul închinării

Începutul cultului este legat de un episod care a avut loc la mijlocul secolului al XV-lea; era o Luni de Paște, ziua așa-numitei „Lunea Paștelui”, adică celebra excursie în afara orașului cândva, și lângă Pseamănă cu d'Arco, alcuni giovani stavano giocando in un campetto a “palla a maglio”, oggi diremmo a bocce.

Ai margini del campetto sorgeva un’edicola (la pia usanza di erigere edicole sacre lungo le vie, sui muri delle case, sull’ingresso dei poderi, è antichissima) sulla quale era dipinta una immagine della Madonna con il Bambino Gesù, ma più propriamente era dipinta sotto un arco di acquedotto; da questi archi vengono i nomi di Madonna dell’Arco e Pomigliano d’Arco.

Nello svolgersi del gioco, la palla finiva contro un vecchio tiglio, i cui rami ricoprivano in parte il muro affrescato, il giocatore che aveva sbagliato il colpo, in pratica perse la gara; al colmo dell’ira il giovane riprese la palla e bestemmiando la scagliava violentemente contro l’immagine sacra, colpendola sulla guancia che prese a sanguinare.

miracol

La notizia del miracolo si diffuse nella zona, arrivando fino al conte di Sarno, un nobile del luogo, con il compito di “giustiziere”; dietro il furore del popolo, il conte imbastì un processo contro il giovane bestemmiatore, condannandolo all’impiccagione. La sentenza fu subito eseguita e il giovane venne impiccato al tiglio, vicino all’edicola, che però due ore dopo, ancora con il corpo penzolante, rinsecchì sotto lo sguardo della folla sbigottita.

Acest episod miraculos a trezit cultul Madonei dell'Arco, care s-a răspândit imediat în sudul Italiei; mulțimi de credincioși s-au adunat la locul minunei, așa că a fost necesar să se construiască, cu ofrandele credincioșilor, o capelă care să protejeze imaginea sfântă de vreme rea.

La un secol după 2 aprilie 1589, a avut loc un al doilea episod prodigios, și de această dată fiind o zi de luni după Paști, acum consacrată sărbătoriiMadona din Arh : una donna, Aurelia Del Prete, si stava recando alla cappella per ringraziare la Madonna, sciogliendo così un voto fatto dal marito, guarito da una grave malattia agli occhi.

Mentre avanzava lentamente nella folla dei fedeli, le scappò di mano un porcellino che aveva acquistato alla fiera, nel cercare di prenderlo, sfuggente fra le gambe della gente, ebbe una reazione inconsulta: giunta davanti alla chiesetta, gettò a terra l’ex voto del marito, lo calpestò maledicendo la sacra immagine, chi l’aveva dipinta e chi la venerava.

La folla inorridì, il marito cercò invano di fermarla, minacciandole la caduta dei piedi con i quali aveva profanato il voto alla Madonna; le sue parole furono profetiche: la moglie cominciò ad avere dolori atroci ai piedi che si gonfiavano e annerivano a vista d’occhio.

În noaptea dintre 20 și 21 aprilie 1590, noaptea de Vinerea Mare, "fără durere și fără o picătură de sânge” si staccò di netto un piede e durante il giorno anche l’altro.

Picioarele au fost expuse într-o cușcă de fier și sunt vizibile și astăzi în Sanctuar, pentru că marea rezonanță a evenimentului a adus într-o mulțime mare de pelerini, devotați, curioși, care au vrut să-i vadă și așa a devenit necesară construirea, datorită la darurile generoase, o biserică mare, al cărei S. Giovanni Leonardi a fost numit rector de către Papa Clement al VIII-lea (Ippolito Aldobrandini, 1592-1605).

La 1 mai 1593 a fost pusă prima piatră a actualului Sanctuar, iar părinții dominicani au preluat conducerea în anul următor și încă mai sunt. În jurul efigiei sacre s-au repetat diverse minuni, care a început să sângereze din nou în 1638 timp de câteva zile; in 1675 a fost vazuta inconjurata de stele, fenomen observat si de Pp Benedetto XIII (Pietro Francesco Orsini, 1724-1730).

Sanctuarul

Sanctuarul adună în încăperile sale și pe pereți, mii de ofrande votive de argint, dar mai ales mii de tăblițe votive pictate, reprezentând minunile primite de donatori, care constituie dincolo de mărturia devotamentului, o foarte interesantă privire de ansamblu asupra istoriei și obiceiurilor. a secolelor scurse.

Cultul Madonei dell'Arco este susținut de devotamentul popular străvechi, propagat de asociații laice, împrăștiate în toată zona Campaniei, dar mai ales în Napoli, membrii săi sunt numiți"zbor"sau„fujenti”adică cei care fug, aleargă; Companiile acestor devoți sunt numite „paranze” și să aibă o organizație cu birouri, președinți, trezorieri, purtători de stindard și membri.

Hanno bandiere, labari, vestono di bianco, uomini, donne e bambini, con una fascia rossa e blu a tracolla che li caratterizza. Organizzano pellegrinaggi, di solito il lunedì dell’Angelo, che, partendo dai vari luoghi dove hanno sede, portano dei simulacri a spalla abbastanza grandi da impiegare trenta, quaranta uomini e sempre tutti a piedi e a volte di corsa.

Percorrono, così, molti km per convergere al Santuario, molti sono a piedi nudi; lungo la strada si raccolgono offerte per il Santuario, cosa che fanno già da un paio di mesi prima, girando a gruppi con bandiere, banda musicale e vestiti devozionali per i rioni, quartieri e strade di città e paesi.

Se il Santuario, con l’annesso grandioso convento dei Domenicani, è il centro del culto, in molte strade ed angoli di Napoli e dei paesi campani, sono sorte cappelline, edicole, chiese dedicate alla Madonna dell’Arco, che ognuno si fa carico di custodire, accudire e abbellire, così da continuare la devozione tutto l’anno e vicino alla propria casa.

Pentru mai multe informații: Portalul Madonei dell'Arco

Vizitați site-ul web al Sanctuarul Madonna dell'Arco

Sursa principală: santiebeati.it („RIV./gpm”). Sursa: gospeloftheday.org