Timp de citire: 5 minute

Fara filtre! Curajul de a te uita la propria ta imperfecțiune

Index de conținut

rezumat

Comentariu la Evanghelia din 21 mai 2023

Înălțarea Domnului – anul A

Fapte 1,1-11 Ps 46 Ef 1,17-23 Mt 28,16-20

I s-a numit leu și i s-a numit miel:
leu pentru puterea lui, miel pentru nevinovăția lui;
leu pentru că invincibil, miel pentru că blând
Sfântul Augustin,Vorbire263, 2

Boala perfectiunii

È sempre più diffuso tra i giovani, e non solo, l’ossessione per la propria immagine, che si traduce in un’illusoria ricerca della perfezione.

Le persone che hanno una certa fragilità nella propria auto-percezione, perché si vedono inadeguati, brutti, difettosi, possono soffrire di quella che viene chiamata dismorfofobia: una percezione alterata di sé in senso negativo.

Consecința este căutarea bolnavă a unei perfecțiuni inexistente: mulți devin competitivi, trăiesc prin confruntare, experimentează frustrare, ajungând uneori la depresie. Utilizarea compulsivă și continuă a filtrelor pentru a-și posta imaginile pe rețelele de socializare denunță probabil o dificultate serioasă în acceptarea imaginii cuiva.

Chiar dacă nu avem această relație cu social media, dismorfofobia se poate manifesta în multe alte moduri. În forme mai puțin semnificative, și noi ne putem îngrijora să dorim să arătăm o imagine perfectă a noastră, nu neapărat la nivel estetic, dar poate în abilitățile noastre, în modul nostru de viață, în capacitatea noastră de a gestiona situațiile.

Toti suntem imperfecti

Le letture di questa domenica possono essere al contrario un invito a riconoscere il nostro valore e le nostre potenzialità anche quando non siamo perfetti, quando ci rendiamo conto che abbiamo dei limiti e che possiamo ancora crescere su alcuni aspetti.

Atât în textulFaptele Apostolilorcă în versurile dinEvanghelia după Mateide fapt, ni se dă chipul lui Dumnezeu care are încredere în noi așa cum suntem, chiar și cu imperfecțiunile noastre.

Se clătina

Prima imagine imperfecțiune este redată din textulEvanghelia după Matei con un numero: i discepoli sono undici, manca un pezzo, non c’è più quel numero simmetrico e così significativo per la vita di Israele che è il numero dodici.

La scena fotografa un gruppo che ha vissuto una defezione, un gruppo che ha fatto l’esperienza del proprio limite. Nonostante questo, i discepoli non usano un filtro per fingere di essere sempre dodici. No, qualcosa è avvenuto, modificando l’immagine della prima comunità.

Nu este surprinzător că textulFaptele Apostolilor registra un tentativo di aggiustamento da parte dei discepoli: chiedono infatti a Gesù se sia quello il tempo in cui ricostruirà il Regno di Israele.

De fapt, își dau seama că acel număr unsprezece nu mai este potrivit pentru visele lor de glorie, speră la o intervenție a Providenței pentru a remedia ce a mers prost.

Ambiguu și indecis

La seconda immagine di imperfezione è resa dal Vangelo attraverso l’accostamento di due verbi che descrivono l’atteggiamento dei discepoli: prima si prostrano, poi dubitano (Mt 28,17).

Siamo noi, con i nostri cammini imperfetti. Ci prostriamo, un po’ perché siamo convinti, un po’ perché lo fanno gli altri, un po’ perché lo sentiamo.

Dar pe măsură ce ne prosternam, deja ne îndoim. Nu avem încredere în noi înșine, nu avem încredere în Dumnezeu.În viața noastră există întotdeauna trăsături de ipocrizie, nu suntem niciodată definitiv consecvenți cu noi înșine.

Un spațiu pentru Spirit

În ciuda acestor trăsături evidente de imperfecțiune, ceea ce este izbitor este că Domnul încă încredințează acestei comunități zdruncinate, neîncrezătoare, neîncrezătoare misiunea de a vesti Împărăția lui Dumnezeu.

L’imperfezione diventa il vuoto che lo Spirito santo riempie. Quando ci riteniamo perfetti, ci illudiamo di bastare a noi stessi, il nostro io pervade ogni spazio, non c’è posto per lo Spirito.

Când ne recunoaștem limitați, inadecvați și incapabili, inima se deschide pentru a primi puterea care vine de la Dumnezeu. Important este deci să evităm acoperirea imperfecțiunii cu filtrele resemnării sau, dimpotrivă, cu încercarea obositoare de a face. totul singur. Imperfecțiunea este înfruntă lăsându-se să fie umplută de Duhul.

Lasă-te însoțit

Dacă am fi perfecți și autosuficienți, nu ar fi nevoie să fim însoțiți de Isus, Domnul nu ar avea nimic de-a face cu noi. Și, în schimb, tocmai insuficiența noastră este cea care îl face pe Isus să pronunțe cuvinte liniștitoare: „Eu sunt cu voi mereu, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20). El este Emmanuel, cel care nu ne părăsește niciodată, ca o mamă care își însoțește mâna copilului, pentru că știe că, dacă i-ar lua acea mână, copilul ar face doar mâzgăli. De fapt, uneori chiar ne permite să facem aceste doodles, poate chiar atunci când riscăm să credem că nu avem nevoie de el.

Trimis

Ora i discepoli possono andare ad annunciare, perché sono diventati consapevoli della loro imperfezione. Andranno a raccontare come il Signore ha operato nelle loro vite storte e traballanti.

Non annunciano se stessi e i propri meriti o le proprie capacità, ma testimoniano la grandezza di Dio, che sarà tanto più evidente quanto più povere saranno state le loro vite.

Aceasta ar trebui să fie conștientizarea Bisericii: trimisă cu limitările noastre, încredințată pentru totdeauna Celui care umblă cu noi!