Sfinții Inocenți

Tempo di lettura: 7 minuti

Sfinți Inocenți, martiri

Racconta l’evangelista Matteo che, nato Gesù a Betlemme, alcuni Magi si presentarono dal re Erode per chiedergli dove fosse il bambino – il re dei Giudei – per poterlo adorare.

Erode, temendo di perdere il trono, ne volle sapere di più con l’intenzione di farlo assassinare. Consultò gli scribi e poi chiese ai Magi di cercarlo e di tornare a riferirgli in quale luogo si trovasse.

Ma i Magi, racconta il Vangelo, “avvertiti in sogno di non tornare da Erode, per un’altra strada fecero ritorno al loro Paese”.

Și când Irod și-a dat seama că magii l-au făcut de râs, s-a înfuriat și – citim din nou – „a trimis să omoare pe toți copiii care erau în Betleem și pe tot teritoriul ei și care aveau doi ani și mai puțin”.

Mica avangardă

La Chiesa venera questi Innocenti come martiri dai primi secoli, e poiché strappati alla vita poco dopo la venuta al mondo di Cristo, ne fa memoria a ridosso del Natale.

Per volere di Pio V la celebrazione è stata elevata a festa. Prudenzio, poeta vissuto nel IV secolo, nell’inno dell’Epifania del Liber cathemerinòn li definisce “flores martyrum”, fiori dei martiri, “divelti dal persecutore di Gesù Cristo, come tanti teneri germogli”. “I bambini, senza saperlo, muoiono per Cristo, mentre i genitori piangono i martiri che muoiono. Cristo rende suoi testimoni quelli che non parlano ancora”, spiega in un sermone il vescovo San Quodvultdeus.

Și continuă: „O, dar minunat al harului! Ce merite au avut acești copii pentru a câștiga așa? Încă nu vorbesc și deja Îl mărturisesc pe Hristos! Nu sunt încă capabili să facă față luptei pentru că nu își mișcă încă membrele și totuși poartă deja triumfător palma victoriei”.

Pe scurt, Sfinții Inocenți sunt mica avangarda a armatei de martiri care au mărturisit și continuă să mărturisească cu sângele lor apartenența la Hristos, făpturi curate care au scris prima pagină a lungii liste a martirilor creștini.

Victimele nevinovate de ieri și de azi

Per la tradizione cristiana occidentale l’episodio evangelico dei Santi Innocenti Martiri è un tipico esempio di quanto la sete di potere possa spingere ad atroci delitti. I bambini di Betlemme sono infatti vittime dell’odio spietato di Erode verso chi avrebbe potuto ostacolare i suoi piani di potenza e di dominio.

Su questo tema, e sulla storia dei bambini di Betlemme, nel corso dei secoli sono state realizzate svariate opere d’arte. Nel 2016, proprio nel giorno dei Santi Martiri Innocenti, Papa Francesco ha indirizzato ai vescovi una lettera esortandoli ad “ascoltare il lamento e il pianto di tante madri, di tante famiglie, per la morte dei loro figli, dei loro figli innocenti” che è lo stesso “gemito di dolore delle madri che piangono la morte dei loro figli innocenti di fronte alla tirannia e alla sfrenata brama di potere di Erode”.

„Un geamăt – a scris Pontiful – pe care și astăzi îl putem asculta în continuare, care ne atinge sufletul și pe care nu putem și nu vrem să-l ignorăm sau să-l tăcem”.

Da queste parole, Francesco fa nascere un invito ai vescovi di tutto il mondo perché proteggano l’innocenza dei piccoli “dai nuovi Erode dei nostri giorni”, che la fagocitano e spezzano “sotto il peso del lavoro clandestino e schiavo, sotto il peso della prostituzione e dello sfruttamento. Innocenza distrutta dalle guerre e dall’emigrazione forzata”.

Totodată, Papa a mai recomandat să asculte lacrimile și bocetele Bisericii care își cere iertare și „plânge nu numai în fața durerii cauzate copiilor săi mai mici, ci și pentru că cunoaște păcatul unora dintre membrii săi. : suferința, istoria și durerea minorilor care au fost abuzați sexual de preoți”.

sursa © Vatican News – Dicasterium pro Communicatione

Calendarele liturgice orientale și occidentale au toate această sărbătoare. În anul liturgic, care se desfășoară după narațiunea cronologică a evenimentelor evanghelice, povesteamasacrul nevinovaților ha trovato la sua logica collocazione accanto al mistero del Natale.

Sărbătoarea și cultul Sfinților Inocenți care «ei L-au mărturisit pe Hristos nu cu cuvântul, ci cu moartea lor», ne amintește că martiriul, înainte de a fi omagiu al omului către Dumnezeul său, este un har, un dar gratuit de la Domnul.

Într-adevăr, sărbătoarea Nevinovaților ar trebui sărbătorită după Bobotează, pentru că a fost provocată, involuntar, de către Magi, care au venit din Răsărit să-l adore pe Pruncul născut în grajdul din Betleem.

Biserica onorează acest cor de copii ca martiri („sugari" sau "nevinovati„), victime neștiutoare ale suspectului și însetat de sânge rege Irod, smulse din brațele mamei lor la o vârstă foarte fragedă pentru a scrie cu sângele lor prima pagină a rolului de onoare a martirilor creștini și merită slava veșnică conform promisiunii lui Isus: „...oricine își va pierde viața de dragul meu o va găsi». (Mt 10.39)

Pentru ei liturghia de astăzi repetă cuvintele poetului Prudențiu: „Salutări, o, flori ale martirilor, care în pragul dimineții s-a amuzat de prigonitorul lui Iisus, precum un vârtej furios taie trandafirii proaspăt înfloriți. Voi ați fost primele victime, turma duioasă s-a sacrificat și pe același altar ați primit palma și coroana”.

Episodul este povestit, cu esențialitatea expresivă obișnuită, doar în Evanghelia după Matei, care se adresa în principal cititorilor evrei și, prin urmare, avea scopul de a demonstra mesianitatea lui Isus, în care profețiile antice se împliniseră: «Irod, dându-și seama că magii îl bătuseră de râs, s-a înfuriat și a trimis să omoare pe toți copiii Betleemului și a teritoriului ei, în vârstă de doi ani și mai puțin, corespunzător timpului despre care fusese informat de magi.

Atunci s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul Ieremia: Un strigăt s-a auzit în Rama, un plâns și un mare tânguire; Rachele își plânge copiii și nu vrea să fie consolată, pentru că ei nu mai sunt acolo.» (Mt 2,16-18)

Isus a scăpat de masacr pentru că un înger l-a avertizat pe Iosif în vis, poruncindu-i să fugă în Egipt: Sfânta Familie s-a întors în Iudeea abia după moartea lui Irod.

L’origine di questa festa è molto antica. Compare già nel calendario cartaginese del IV secolo e cent’anni più tardi a Roma nel Sacramentario Leoniano.

Astăzi, odată cu noua reformă liturgică, sărbătoarea are un caracter vesel și nu mai este de doliu ca la început, iar aceasta este în armonie cu simpaticele obiceiuri medievale care au celebrat cu această ocazie sărbătoarea „pueri” de slujbă de cor și altar.

Printre manifestările curioase amintim aceea de a face canoanele să coboare de pe tarabele lor la cântarea versului «Depune sediu puternic și exaltavit humiles». Din acest moment copiii, îmbrăcați în însemnele canoanelor, au condus întregul birou al zilei.

Noua liturghie, deși nu dorește să accentueze caracterul folcloristic pe care această zi l-a avut de-a lungul istoriei, a dorit să păstreze această sărbătoare, ridicată la nivel de sărbătoare de Sfântul Pius al V-lea (Antonio Michele Ghislieri, 1566-1572), foarte aproape de Sărbătoarea Crăciunului, plasând victimele nevinovate printre „comites Christi„, să înconjoare leagănul Pruncului Iisus cu mulțimea grațioasă de copii mici, îmbrăcați în hainele albe ale inocenței, o mică avangardă a armatei de martiri care vor mărturisi cu sângele lor apartenența la Hristos.

sursa © gospeloftheday.org