Timp de citire: 2 minute

Să citim împreună poezia: „Orașul în care aș vrea să locuiesc” de Adam Zagajewski

Index de conținut

rezumat

Pacea trăiește când trăiește democrația.

Pacea domnește atunci când suntem mai întâi împăcați cu noi înșine.

Meciurile de fotbal care ar trebui să fie spectacolul a unsprezece prieteni care se joacă cu mingea devin momente în care indivizii reprimați, singuri în propriul ego, dau drum la cele mai tulburi fantezii macabre de moarte și distrugere.

Palatele în care democrația ar trebui să fie bastionul păcii unei națiuni devin râsul și coșul de porci în care se poate demasca furia, unde se poate dezvălui frustrările cele mai ascunse și unde se poate da naștere la cea mai vulgaritate.

Să învățăm să vorbim mai puțin și să vorbim bine, să vorbim bine. Să învățăm să asculta.

În tăcerea păcii, în tonurile calme ale democrației este loc pentru toată lumea: nimeni nu este exclus.

Adam Zagajewski (Lvov, 21 iunie 1945 – Cracovia, 21 martie 2021) a fostun poet, scriitor și eseist polonez.Adam Zagajewski s-a născut la Lviv în 1945. Datorită programului sovietic de după al Doilea Război Mondial, în același an familia Zagajewski a fost nevoită să se mute la Gliwice, în...Vezi mai mult
Wikipedia

Să citim împreună:

Este un oraș tăcut la amurg,
când stelele palide își vin în fire,
iar la amiază sonor pentru voci
a filozofilor şi a negustorilor ambiţioşi
care a adus catifea din Orient.

Acolo arde focurile conversației
cu siguranță nu incendiile.
Bisericile vechi, pietrele cu mușchi
de rugăciuni străvechi sunt balastul ei
iar racheta lui s-a îndreptat spre cosmos.

Este un oraș imparțial
care nu condamnă străinii,
un oraș care își amintește repede
și uită încet,
care tolerează poeții și îi iartă pe profeți
lipsa de umor.

Este un oraș construit
bazat pe preludiile lui Chopin,
din care nu lua decât bucurie şi tristeţe.
Un inel mare de dealuri
îl înconjoară; cresc acolo
frasinii de câmp și plopul zvelt
care este judecătorul poporului copac.

Un râu plin de viață curge prin el
noapte și zi șoptește
salutări de neînțeles
a izvoarelor, a munților, a cerului.