Timp de citire: 10 minute

Citiți și ascultați rugăciunea „Tatălui nostru”

Index de conținut

italiană

Tatăl nostru care ești în ceruri,
să fie sfințit numele tău,
Vino împărăția ta,
se face voia ta
ca in cer asa si pe pamant.

Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele,
și ne iartă-ne datoriile
precum și noi iertăm pe datornicii noștri,
și nu ne lăsa în ispită,
ci izbăveşte-ne de rău.

Amin.

latin

Pater noster, qui es in cælis:
sanctificétur Nomen Tuum:
advéniat Regnum Tuum:
fiat voluntas Tua,
sicut in cælo, et in terra.
pâine nostrum
cotidiánum din nobis hódie,
et dimítte nobis debita nostra,
siguranta si noi
dimittimus debitoribus noss.
et ne nos indúcas in tentationem;
sed libera nos a Malo.

Amin.

Explicația Tatălui nostru

Și noi suntem copiii lui tati! Comentariu atent la Pater Noster:

Tatăl nostru, sinteza întregii Evanghelii (Tertulian, De oratione, 1), este rugăciunea duminicală (adică „Rugăciunea Domnului”) prin excelență, pentru că ne-a fost învățată de Hristos însuși (Catehismul Bisericii Catolice, n. 2765) ca răspuns la cererea ucenicilor săi: „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc 11, 1).

Se passi in rassegna tutte le parole delle preghiere contenute nella S. Scrittura, per quanto io penso, non ne troverai una che non sia contenuta e compendiata in questa preghiera insegnataci dal Signore (Sant’Agostino, Lettera a Proba, Epistulae, n. 130).

Exemplu de armonie desăvârșită, în Tatăl nostru nu numai că ni se cer toate lucrurile pe care le putem dori pe bună dreptate, ci și în ordinea în care trebuie să fie dorite: pentru ca această rugăciune să ne învețe nu numai să cerem, ci și să modeleze. toate afecțiunile noastre (Sf. Toma d'Aquino, Summa theologiae, II-II, q. 83, a. 9).

O primă apropiere de Tatăl nostru ne conduce să luăm în considerare succesiunea a trei angajamente și trei cereri, cu care omul se angajează mai întâi să fie după voia lui Dumnezeu și apoi cere ceea ce este necesar pentru nevoile sale materiale și spirituale:

Angajamentul de a mărturisi: sfințească-se numele Tău

Angajamentul pentru fidelitate: Vino împărăția ta

Angajamentul de a iubi: Fă-se voia Ta

Cererea pentru sprijinul lui Dumnezeu:dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele

Cererea pentru iertarea păcatelor: iartă-ne datoriile

Cererea de Mântuire: nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de rău

Dacă Predica de pe Munte este o doctrină a vieții, Orația de duminică este rugăciune, dar în ambele Duhul Domnului dă o nouă formă dorințelor noastre, mișcărilor interioare care ne animă viața. Isus ne învață viață nouă cu cuvintele Sale și ne învață să o cerem prin rugăciune (CCC, 2764).

Tatăl Nostru este o rugăciune pe cât de minunată, pe atât de bună, pe cât de bună, recitată poate în fiecare zi, dar adesea în grabă. Din acest motiv, o a doua abordare nu poate decât să ne conducă într-o călătorie care să ne apropie cuvânt cu cuvânt de Tatăl Nostru.

Tată

Sin dalla sua prima parola, Cristo mi introduce in una nuova dimensione del rapposto con Dio. Egli non è più solo il mio “Dominatore”, il mio “Signore” o il mio “Padrone” nostro. È mio Padre.

Și nu sunt doar un servitor, ci un fiu. Mă întorc deci către Tine, Părinte, cu respectul cuvenit Celui care este și acele lucruri, dar cu libertatea, încrederea și intimitatea unui copil, conștient de a fi iubit, încrezător chiar și în disperare și în mijlocul sclaviei lume și a păcatului. El, Tatăl care mă cheamă, aşteptând întoarcerea mea, sunt fiul risipitor care se va întoarce la El pocăit.

Al nostru

Perché non solo Padre mio o dei “miei” (la mia famiglia, i miei amici, il mio ceto sociale, il mio popolo,…), ma Padre di tutti: del ricco e del povero, del santo e del peccatore, del colto e dell’illetterato, che tutti chiami instancabilmente a Te, al pentimento, al Tuo amore.

“Nostro”, certamente, ma non confusamente di tutti: Dio ama tutti ed ognuno singolarmente; Egli è tutto per me quando sono nella prova e nel bisogno, è tutto mio quando mi chiama Sé con il pentimento, la vocazione, la consolazione.

L’aggettivo non esprime un possesso, ma una relazione con Dio totalmente nuova; forma alla generosità, secondo gli insegnamenti di Cristo; indica Dio come comune a più persone: non c’è che un solo Dio ed è riconosciuto Padre da coloro che, mediante la fede nel Suo Figlio unigenito, da Lui sono rinati mediante l’acqua e lo Spirito Santo.

Biserica este această nouă comuniune a lui Dumnezeu și a oamenilor (CCC, 2786, 2790).

Că ești în Rai

Straordianariamente altro rispetto a me, eppure non lontano, anzi ovunque nell’immensità dell’universo e nel piccolo del mio quotidiano, Tua mirabile creazione.

Această expresie biblică nu înseamnă un loc, așa cum ar putea fi spațiul, ci un mod de a fi; nu depărtarea lui Dumnezeu, ci măreția Sa și chiar dacă El este dincolo de orice, El este și foarte aproape de inima smerită și smerită (CCC, 2794).

Sfintit să fie numele tău

Sia cioè rispettato ed amato, da me e dal mondo intero, anche attraverso di me, nel mio impegno a dare il buon esempio, a condurre il Tuo Nome anche presso chi ancora non lo conosce veramente.

Cerând ca numele tău să fie sfințit, intrăm în planul lui Dumnezeu: sfințirea numelui Său, revelat lui Moise și apoi în Isus, prin noi și în noi, precum și în fiecare popor și în fiecare om (CCC, 2858) .

Când spunem: „Sfințit-se numele Tău”, ne încântăm să dorim ca numele Lui, care este întotdeauna sfânt, să fie considerat sfânt și între oameni, adică nu disprețuit, lucru care nu este de folos lui Dumnezeu, ci celorlalți oameni (Sf. Augustin, Scrisoare către Proba).

Vino împărăția ta

Fie ca Creația Ta, Speranța Binecuvântată, să se împlinească în inimile noastre și în lume, iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos să se întoarcă! Cu a doua întrebare, Biserica privește în primul rând la întoarcerea lui Hristos și la venirea finală a Împărăției lui Dumnezeu, dar se roagă și pentru creșterea Împărăției lui Dumnezeu în „azi” din viața noastră (CCC, 2859).

Când spunem: „Vie împărăția Ta”, care, ne place sau nu, va veni cu siguranță, ne stârnim dorința pentru acea împărăție, ca să vină pentru noi și să merităm să împărăm în ea (Sf. Augustin, ibid.).

să se facă voia Ta

Che è volontà di Salvezza, anche nella nostra incomprensione delle Tue vie. Aiutaci ad accettare la Tua volontà, riempici di fiducia in Te, donaci la speranza e la consolazione del Tuo amore e unisci la nostra volontà a quella del Figlio Tuo, perché si compia il Tuo disegno di salvezza nella vita del mondo.

Suntem radical incapabili de aceasta, dar, uniți cu Isus și cu puterea Duhului Său Sfânt, putem să predăm Lui voința noastră și să decidem să alegem ceea ce a ales întotdeauna Fiul Său: să facem ceea ce îi place Tatălui (CCC, 2860) .

Ca în ceruri, așa și pe pământ

Pentru ca lumea, tot prin noi, instrumentele Tale nevrednice, să fie modelate în imitarea Paradisului, unde se face mereu voia Ta, care este adevărata Pace, Iubire infinită și Fericire veșnică în chipul Tau (CCC, 2825-2826).

Când spunem: „Facă-se voia Ta pe pământ, precum în ceruri”, îi cerem ascultare, pentru a-i împlini voia, așa cum este împlinită de îngerii lui în ceruri. (Sf. Augustin, ibid.).

dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele

Pâinea noastră și a tuturor fraților noștri, depășind sectarismul și egoismul nostru. Dă-ne hrana pământească cu adevărat necesară pentru întreținerea noastră și eliberează-ne de dorințele inutile. Mai presus de toate, dă-ne nouă Pâinea vieții, Cuvântul lui Dumnezeu și Trupul lui Hristos, masa veșnică pregătită pentru noi și pentru mulți de la începutul timpurilor (CCC, 2861).

Când spunem: „Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele”, cu cuvântul astăzi înseamnă „în timpul prezent”, în care fie cerem toate lucrurile care ne sunt suficiente, indicându-le pe toate cu termenul „pâine” care este cel mai important lucru dintre ei, sau cerem sacramentul credincioșilor care este necesar pentru ca noi în această viață să dobândim fericirea nu a acestei lumi, ci a fericirii veșnice. (Sf. Augustin, ibid.).

Iartă-ne nouă datoriile, așa cum ne iertăm datornicii

Implor mila Ta, conștient că nu poate ajunge la inima mea, dacă nu știu să-mi iert pe vrăjmașii, urmând exemplul și cu ajutorul lui Hristos. De aceea, dacă îți prezinți darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo în fața altarului, mergi mai întâi și împăca-te cu fratele tău și apoi întoarce-te să-ți aduci darul (Mt. 5,23) (CCC, 2862).

Când spunem: „Iartă-ne nouă datoriile, precum și noi iertăm pe datornicii noștri”, ne atragem atenția ce trebuie să cerem și să facem pentru a merita să primim acest har (Sf. Augustin, ibid.).

Și nu ne duce în ispită

Nu ne lăsa în îndurarea drumului care duce la păcat, de-a lungul căruia, fără Tine, am fi pierduți. Întinde-ți mâna și apucă-ne (vezi Mt 14,24-32), trimite-ne Duhul discernământului și al forței și harul vigilentei și al perseverenței finale (CCC, 2863).

Când spunem: „Nu ne duce în ispită”, ne încântăm să cerem ca, părăsiți de ajutorul lui, să nu fim înșelați și să nu consimțim la nicio ispită și nici să nu cedăm ei zdrobiți de durere (Sf. Augustin, ibid. ).

Dar izbăvește-ne de rău

Împreună cu întreaga Biserică Îți cer să demonstrezi biruința, deja obținută de Hristos, asupra „prințului acestei lumi” care se opune personal Ție și planului Tău de mântuire, pentru ca Tu să ne eliberezi de care toată Creația Ta și tot El. urăște făpturile tale și ar vrea să-i vadă pe toți pierduți cu el, amăgindu-ne ochii cu desfătări otrăvitoare, până când domnitorul acestei lumi va fi izgonit pentru totdeauna (In 12,31) (CCC, 2864).

Când spunem: „Eliberează-ne de rău”, ne amintim să reflectăm că nu suntem încă în posesia binelui în care nu vom suferi niciun rău. Aceste ultime cuvinte ale Rugăciunii Domnului au un înțeles atât de larg încât un creștin, în orice necaz în care s-ar afla, atunci când le rostește, geme, vărsă lacrimi, își începe rugăciunea aici, se oprește aici, își încheie rugăciunea aici (Sf. Augustin, ibid.).

Amin.

Și așa să fie, după voia Ta (CCC, 2865).

Cereți și vi se va da

Apoi le-a zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten și la miezul nopții se duce la el și îi spune: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci un prieten a venit la mine dintr-o călătorie și nu am ce să-i ofer”. ,' și dacă cel de la interior îi răspunde: „Nu mă deranja, ușa este deja închisă, eu și copiii mei suntem în pat, nu mă pot ridica să-ți dau pâinile”, vă spun că, chiar daca nu se va ridica sa i le dea pentru ca ii este prieten, macar din cauza intruzivitatii se va ridica si ii va da cate are nevoie.

Ebbene, io vi dico: chiedete e vi sarà dato, cercate e troverete, bussate e vi sarà aperto. Perché chiunque chiede riceve e chi cerca trova e a chi bussa sarà aperto. Quale padre tra voi, se il figlio gli chiede un pesce, gli darà una serpe al posto del pesce? O se gli chiede un uovo, gli darà uno scorpione?

Se voi dunque, che siete cattivi, sapete dare cose buone ai vostri figli, quanto più il Padre vostro del cielo darà lo Spirito Santo a quelli che glielo chiedono!” (Lc 11,5-13).