Solemnitatea lui Hristos Regele Universului

Citiți povestea solemnității lui Hristos Regele Universului

Solemnitatea luiHristos rege, care marchează sfârșitul anului liturgic, în Biserică catolic, în Biserică Luterană și în alte denominațiuni creștine, indică o amintire specială a Iisus Hristos văzut ca Rege al întregului univers.

Cu ea am dori să subliniem că figura lui Hristos pentru catolici el reprezintă Domnul istoriei și timpului.

Această sărbătoare a fost introdusă de Papa Pius al XI-lea, cu enciclica „Aproape înainte” (“Despre Regatul lui Hristos”) din 11 decembrie 1925.

Papa spune în Enciclică: «Și pentru ca roadele dorite să fie mai abundente și să reziste mai stabil în societatea umană, este necesar ca cunoașterea demnității regale a Domnului nostru să fie răspândită cât mai mult posibil. În ce scop ni se pare că nimic altceva nu poate fi mai benefic decât instituirea unei sărbători anume și adecvate Hristos Rege."

În forma obișnuită a ritului roman, sărbătoarea coincide cu ultima duminică a anului liturgic, în timp ce în forma extraordinară sărbătoarea coincide cu ultima duminică a lunii octombrie.

Chiar și în ritul ambrosian, solemnitatea lui Hristos Re corrisponde all’ultima domenica dell’anno liturgico, ma – poiché l’Avvento ambrosiano, con cui comincia l’anno liturgico, è più lungo di due settimane rispetto all’Avvento romano – essa si colloca all’inizio e non alla fine di novembre.

L’appellativo di “Hristos rege” ha origine da alcuni passi biblici : nel Nuovo Testamento Iisus viene detto Re (βασιλεύς, basilèus), Re dei Giudei (βασιλεύς τῶν Ἰουδαίων, basilèus ton Iudàion), Re d’Israele (βασιλεύς Ἰσραήλ, basilèus Israèl), Re dei re (βασιλεύς βασιλέων, basilèus basilèon) per un totale di 35 volte, soprattutto nei racconti della passione, e fiule di Davide (υἱός Δαυὶδ, uiòs Davìd) altre 12 volte.

Nel 325 si tiene il primo Concilio ecumenico nella città di Nicea in Asia Minore. In questa circostanza viene definita la divinità di Hristos contro le eresie di Ario: “Hristos Și zeu, luce da luce, zeu vero da zeu vero”. 1600 anni più tardi, nel 1925, Pio XI proclama che il modo migliore per vincere le ingiustizie è il riconoscimento della regalità di Hristos.

“Poiché le feste – scrive – hanno una efficacia maggiore di qualsiasi documento del magistero ecclesiastico, esse infatti istruiscono tutti i fedeli e non una sola volta ma annualmente, e raggiungono non solo lo spirito ma i cuori” (Enciclica Quas primas, 11 dicembre 1925).

La data originaria era l’ultima domenica di ottobre, cioè la domenica precedente la festa di tutti i Santi” (cfr. Enciclica Quas Primas), dar odată cu noua reformă din 1969 s-a mutat în ultima duminică a Anului liturgic, lăsându-se clar că Iisus Hristos, Regele, este scopul pelerinajului nostru pământesc. Textele biblice se schimbă în toți cei trei ani, iar acest lucru ne permite să înțelegem pe deplin figura lui Iisus.

În vremea aceea, Pilat i-a spus Iisus: „Tu ești regele evreilor?” Iisus el a răspuns: „Tu spui asta tu însuți sau ți-au spus alții despre mine?”. Pilat a spus: „Sunt eu evreu? Poporul tău și preoții cei mai de seamă te-au dat pe mâna mea. Ce-ai făcut?".

El a răspuns Iisus: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta; dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor; dar împărăția mea nu este de jos”. Deci Pilat i-a zis: „Deci tu ești rege?” El a răspuns Iisus: „Tu spui: eu sunt rege. Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr, ascultă glasul meu”(In 18,33b-37).

Ultima oprire

Astăzi sărbătorim ultima duminică a anului liturgic, numită Solemnitatea Domnului Iisus Hristos, re dell’universo.

Acest scop ne-a fost indicat în prima duminică a Adventului și astăzi ajungem acolo; și având în vedere că anul liturgic reprezintă viața noastră în miniatură, această experiență ne amintește, și mai înainte de aceasta ne educă, de faptul că suntem pe drumul spre o întâlnire cu Iisus, Sposo, quando Egli verrà quale Re e Signore della vita e della storia.

Stiamo parlando della sua seconda venuta. La prima è nell’umiltà di un Bimbo deposto in una mangiatoia (Lc 2,7); la seconda è quando tornerà nella gloria, alla fine della storia, venuta che oggi celebriamo liturgicamente.

Dar există și o venire intermediară, cea pe care o trăim astăzi, în care Iisus el ni se înfăţişează în Harul Sacramentelor sale şi în faţa fiecărui „mic” al Evangheliei (vezi „Dacă nu deveniţi ca nişte copii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia cerurilor...Mt 18,2; când noi suntem Iisus nel volto dei fratelli e delle sorelle, il tempo in cui siamo invitati a trafficare i talenti ricevuti, ad assumerci ogni giorno le nostre responsabilità).

Și pe acest drum, liturghia ni se oferă ca o școală a vieții care să ne educe să recunoaștem pe Domnul prezent în viața de zi cu zi și să ne pregătească pentru venirea Sa finală.

O petrecere care dezvăluie calea

Anul liturgic este simbolul călătoriei vieții noastre: își are începutul și sfârșitul, în întâlnirea cu Domnul. Iisus, Re e Signore, nel regno dei Cieli, quando vi entreremo attraverso la porta stretta di “sorella morte” (san Francesco).

Ebbene, all’inizio dell’anno liturgico (la I domenica di Avvento), ci è stata mostrata in anticipo la Meta verso cui avremmo mosso i nostri passi. Come se in vista di un esame ci fossero state date, un anno prima, le risposte alle domande!

Acesta avea să fie un examen trucat; în liturghie, însă, acesta este un dar al Iisus, Maestre, pentru că ne permite să știm pe ce cale să luăm (Iisus, departe), care s-a gândit să urmeze (Iisus, Adevărul), de ce speranță să ne însuflețim (Iisus, Viaţa, cf. In 14,6).

Bucuria unui vis

În prima lectură, preluată din cartea profetului Daniel (7,13-14), vorbim despre viziunea lui fiule dell’uomo, il quale alla fine prenderà il posto di quanti lungo la storia si sono serviti del popolo anziché servirlo.

Din această perspectivă, așadar, este clar că există un termen pentru cei care uzurpă oamenii și-i exploatează. Va veni ziua în care un „Rege” drept și milostiv va prelua frâiele istoriei popoarelor.

Regele așteptat

În acest cadru de speranță, putem citi astfel textul Evangheliei pe care ni-l prezintă liturghia, în dialogul dintre Pilat și Iisus.

Iisus el se prezintă ca Rege, dar Împărăția lui nu este de aici de jos. Într-adevăr Iisus nu încearcă să supraviețuiască, considerându-și viața superioară misiunii primite de la Tată: El este pur și simplu Rege și a venit pe lume - spune textul - pentru a-și arăta regalitatea, care constă în a depune mărturie despre Tată.

O viață în slujba Tată, Adevărul vieții.

Regalitate și adevăr

Il tema della “verità”, che tanto affascinerà Pilato ma non a tal punto da fermare l’esecuzione, chiede un’adesione: “Chiunque è dalla verità, ascolta la mia voce”.

E qui Pilato si fermerà, incapace di abbracciare la verità perché manipolato dai desideri della folla, verso la quale deve comunque pagare il prezzo politico.

În această alegere a sa, Pilat demonstrează ce este cu adevărat și după ce se lasă ghidat cu adevărat, în timp ce Iisus manifestă până la sfârșit Cui aparține și Căruia slujește atât de mult încât să poată spune: „Eu sunt Calea, Adevărul, Viața” (In 14, 6).

Adevar si minciuna

La solennità odierna non solo porta allo scoperto chi è Pilato, ma si offre a ciascuno di noi per capire chi realmente stiamo servendo.

Al termine di questo anno liturgico diventa importante capire verso chi o cosa va il nostro cuore, perché dov’è il nostro tesoro, lì sarà anche il nostro cuore (Lc 12,34). Una domanda che può aiutarci a rimettere ordine nella nostra vita e nei nostri affetti, affinché non si vada dove va il cuore, ma si porti il cuore dove veramente deve andare.

Dar acest lucru vă cere să acceptați că este Iisus Regele nostru, Cel care singur slujește cu adevărat adevărului vieții noastre.

surse © vangelodelgiorno.org e Vatican News

Ultima actualizare: 23 mai 2023 18:59 de Remigius Robert