„Ucenicul care Iisus iubit”: pur și simplu, în Evanghelia sa, Ioan se definește pe sine și are dreptate să o vadă astfel, pentru că el este cel care joacă unul dintre cele mai importante roluri din istoria mântuirii, pe lângă Maria, evident, OMS Iisus îi încredinţează în mod expres pe patul de moarte acel „aici e al tău fiul” ed “ecco tua madre”.
De atunci, Ioan o ia cu el pe Maria ca „cel mai drag” iar punctul de unire dintre cei doi este tocmai puritatea, viața fecioara pe care o duc amândoi.
Informații istorice despre viața lui Ioan
Le fonti storiche dalle quali attingere i dettagli della vita dell’apostolo evangelista, sono diverse, alcune apocrife come un altro Vangelo, secondo alcuni da attribuire proprio alla sua penna.
Di lui sappiamo che è il più giovane e che sarà il più longevo dei Dodici. È originario della Galilea, in una zona sul lago di Tiberiade e infatti viene da una famiglia di pescatori.
A lui Tată este Zebedeu și mama lui Salome; fratele său Giacomo, cunoscut drept Maior, va fi și el apostol. Este întotdeauna numit de Iisus ed è nella cerchia dei ristrettissimi che lo accompagnano nelle occasioni più importanti, come quando viene resuscitata la figlia di Giairo, nella Trasfigurazione sul Monte Tabor e durante l’agonia nel Getsemani.
Anche nel corso dell’Ultima Cena siede in un posto d’onore, alla sua destra, e gli poggia il capo sulla spalla con un gesto d’affetto: è proprio in quel momento che lo Spirito Santo gli infonde la sapienza del racconto evangelico che scriverà in vecchiaia.
È l’unico a stare ai piedi della Croce assieme a Maria e con lei trascorre in attesa i tre giorni precedenti alla Resurrezione; è ancora il primo ad arrivare al sepolcro vuoto dopo l’annuncio di Maria Maddalena, ma lascerà entrare Pietro perché ha rispetto dell’anzianità.
Apoi se va muta cu Maria la Efes, de unde se va ocupa de evanghelizarea Asiei Mici. De asemenea, se pare că va trebui să sufere persecuția lui Domițian și să fie exilat în insula Patmos, din care, odată cu venirea lui Nerva, se va întoarce la Efes pentru a-și pune capăt zilelor de centenar, aici, în jurul anului 104.
„Floarea Evangheliilor”
Așa se numește Evanghelia scrisă de Ioan, cunoscută și sub denumirea de „Evanghelia spirituală” sau Evanghelia Logosului, datorită rafinamentului limbajului teologic și a inventării termenului polisemic „logos” pentru a indica Iisus cu semnificațiile de „cuvânt”, „dialog”, „proiect”, „verb”. Mai mult, în Evanghelia sa, cuvântul „crede” apare de 98 de ori, pentru că așa se ajunge la inima Iisus, crezând în libertate și harul primitor ca discipolul iubit al Hristos ci mostra.
A Lui este, de asemenea, o Evanghelie înalt mariană, nu atât pentru cantitatea de referiri la Fecioară, cât pentru harul deosebit al Ceei care mai mult decât oricine cunoaște fiule iar asta face ca Misterul de Hristos. Cu toate acestea, Maria apare doar de două ori în povestea lui Ioan: la nunta de la Cana și pe Calvar. De o importanță deosebită este povestea nunții de la Cana, care constituie și prima întâlnire a Iisus con Giovanni.
Dar chemarea lui Ioan – care împreună cu Andrei era deja adeptul lui Ioan Botezătorul – are loc probabil în Betania, lângă râul Iordan. Când ajunge Iisus, Botezătorul îl salută ca „Mielul lui zeu”. Giovanni este atât de impresionat de această întâlnire încât își amintește chiar de ora la care a avut loc (a zecea, în jurul orei 16) și, prin urmare, nu va mai putea, după aceea, să nu urmărească Iisus.
Dar, pe lângă înalta valoare teologică, Evanghelia după Ioan se deosebește de sinoptici și prin accentul pus pe umanitatea Hristos care reiese din detaliile unor povesti, precum stând obosit, lacrimile vărsate după Lazăr sau setea manifestată pe Cruce.
Apocalipsa și scrisorile
Giovanni scrive anche tre lettere e l’Apocalisse, l’unico libro profetico del Nuovo Testamento.
Încheie Scripturile și deja din denumirea ei – care înseamnă „revelație” – indică mesajul concret de speranță pe care îl poartă, punând într-un anumit fel un punct fix dialogului dintre zeu cu omul: de acum va fi acolo Biserică a vorbi, a citi acțiunea de zeu all’interno della Storia, fino al suo ritorno sulla Terra alla fine dei tempi.
În acest sens, Apocalipsa este și o „profeție”. În ceea ce privește cele trei scrisori, sau epistole ale lui Ioan, scrise probabil la Efes, ele sunt scrisori peDragoste și asupra credinței care urmăresc să apere unele Adevăruri spirituale fundamentale împotriva atacului doctrinelor gnostice.
Acesta este inimitabilul incipit al Evanghelia a lui Giovanni:
La început era Cuvântul, Cuvântul era la zeu iar Cuvântul era zeu.
El a fost la început la zeu: totul s-a făcut prin el, și fără el nu se făcea nimic din toate acestea există.
În el era viața iar viața era lumina oamenilor; lumina strălucește în întuneric, dar întunericul nu a primit-o.
A venit ca martor a da mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el.
El nu era lumina, dar trebuia să mărturisească lumina.
A venit pe lume lumina adevarata, cea care luminează pe fiecare om.
El era în lume, și lumea a fost făcută prin el, totuși lumea nu l-a recunoscut.
El a venit printre oamenii lui, dar ai lui nu l-au acceptat.
Dar celor care l-au primit, a dat putere să devină copii de zeu: celor care cred în numele Lui, care nu dau sânge, nici de a dori carne, nici din voia omului, dar din zeu au fost generate.
Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi; și am văzut slava Lui, glorie ca de numai născut din Tată, plin de har și adevăr.
Ioan depune mărturie despre el și strigă: „Iată omul despre care am spus: Cel care vine după mine a trecut pe langa mine, pentru că era înaintea mea.
Din plinătatea ei cu toții am primit și har peste har.
Căci legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au trecut IisusHristos.
zeu nimeni nu a mai vazut asta: doar fiule numai născut, care se află în sânul Tată, a dezvăluit-o.
