San Remigio

San Remigio: sărbătorit pe 13 ianuarie (și 1 octombrie)

Remigius de Reims(Laon, 437despre -Reims13 ianuarie 533) a fost un arhiepiscop franc.

El este venerat ca un sfânt de cătreBiserica catolică. A fost consilier și secretar juridic al regelui.

Sf Remigius, episcop de Reims, după ce regele Clovis a fost inițiat în cristelnița sacra și în sacramentele credinței la Crăciunul 498, i-a convertit pe franci la Hristos și, după mai bine de șaizeci de ani de episcopat, a părăsit această viață remarcabilă pentru sfințenie.

Cea mai recentă ediție a Martirologiei Romane (2001) îl comemorează pe Sfântul Remigius pe 13 ianuarie, dies natalis al său, în timp ce memorialul său liturgic opțional din Franța este sărbătorit pe 15 ianuarie, ziua înmormântării sale.

Il calendario della forma extra-ordinaria del Rito Romano pone la sua commemorazione al 1° ottobre, anniversario della traslazione solenne dei suoi resti nella basilica a lui dedicata, traslazione autorizzata dal pontefice San Leone IX il 1° ottobre 1049.

Odinioară chiar Martirologiul și-a adus aminte de el la 1 octombrie și și astăzi în multe locuri este sărbătorit la acea dată.

Etimologie: Remigio = care este la vâslă, vâsletor, din latină

Emblema: Toiagul ciobanului, fiolă cu ulei

Martirologie romană: La Reims încă în Galia Belgică, acum în Franța, depunerea Sfântului Remigius, episcop: după ce regele Clovis a fost inițiat în cristelnița sacrată și în sacramentele credinței, i-a convertit pe franci la Hristos și, după mai bine de șaizeci de ani de episcopat, a părăsit această viață remarcabilă pentru sfințenie.

Născut cetăţean roman, Remigius a văzut Imperiul de Apus prăbuşind în 476 şi stăpânirea Romei dispărând în Galia sa, care a trecut în mână alle tribù barbariche di Burgundi, Alamanni e Visigoti. Sul finire del V secolo, il popolo germanico dei Franchi occupa via via il Paese, al quale darà infine anche il proprio nome: Francia.

Remigio aparține clasei galo-romane, legată de generații de generații de cultura latină, din care provin acum mulți bărbați. Biserică. Viene acclamato vescovo di Reims prima di compiere i trent’anni, e un suo fratello di nome Principio sarà vescovo di Soissons.

All’epoca, la Gallia è un arcipelago di isole e isolette cattoliche, in un mare formato da Burgundi e Visigoti di fede ariana, mentre le campagne sono ancora pagane, come a loro modo pagani sono anche i Franchi, condotti in Gallia dal re Childerico.

Mai puțin evoluați decât alte popoare, francii sunt totuși mari luptători (nu poartă coif sau armură) și au prestat bune servicii militare Romei în trecut.
Childeric a murit în 482, urmat de fiul Clodoveo quindicenne. A lui Remigio, vescovo cattolico in territorio franco, scrive lettere rispettose e insieme autorevoli. Una di esse dice: “Vegliate a che il Signore non distolga lo sguardo da voi. Consigliatevi con i vostri vescovi.

Divertitevi con i giovani, ma deliberate coi vecchi”. Da un lato lo ammonisce, dall’altro riconosce la sua sovranità: un muoversi anche da politico, che è inevitabile per Remigio, “evangelizzatore a vita” tra i Franchi.

E’ un aiuto prezioso per Clodoveo, perché favorisce l’adesione degli altri vescovi e dei gruppi galloromani. Così il re giungerà a essere padrone del Paese, dopo la vittoria del 507 a Vouillé sui Visigoti, dando così l’inizio alla dinastia dei Merovingi. Ma non c’è soltanto la politica. Su di lui influisce fortemente in senso religioso la moglie Clotilde, che è già cattolica; influisce Remigio, che lo istruisce personalmente nella fede.

E molti atti successivi del re Clodoveo rivelano una religiosità personale autentica. Si arriva così al suo battesimo, per opera del vescovo, a Reims, in un giorno di Natale di un anno incerto. Alcuni sostengono fosse il 497. In un’iscrizione della fine del XV secolo a Reims si legge: “L’an de grace cinq cent le roy Clovis – receut a Reims par saint Remy baptesme”. Saremmo allora al 500.

Ma dopo quel Natale, quale che sia, riprende il lungo, feriale lavoro di Remigio per annunciare il Vangelo a chi non è re né principe; senza poeti e cronisti al seguito. Una fatica durata quasi settant’anni, secondo una tradizione. Un’immersione totale nei suoi doveri, oscuramente portata avanti, e di cui si parlerà soltanto dopo la sua morte, quando Remigio sarà acclamato santo direttamente dalla voce popolare.

L’ultima edizione del Martirologio Romano (2001) ricorda San Remigio il 13 gennaio, suo dies natalis, mentre la sua memoria liturgica facoltativa in Francia è celebrata il 15 gennaio, giorno della sua sepoltura. Il calendario della forma extra-ordinaria del Rito Romano pone la sua commemorazione al 1° ottobre, anniversario della traslazione solenne dei suoi resti nella basilica a lui dedicata, traslazione autorizzata dal pontefice San Leone IX il 1° ottobre 1049.

Odinioară chiar Martirologiul și-a adus aminte de el la 1 octombrie și și astăzi în multe locuri este sărbătorit la acea dată.

Bisericile dedicate lui San Remigio:

• Italia
• Biserica parohială San Remigio, Fosdinovo (Massa și Carrara), unde se află moaștele Sfântului adus acolo în 1701 de la Lucca, precum și o statuie datând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, un bust așezat deasupra portalul de intrare și multe alte referiri la Sfântul francez.
• Biserica San Remigio, Carignano (Torino).
• Biserica San Remigio, Florența.
• Catedrala SS. Giovanni Battista și Remigio, Carignano (Torino).
• Biserica San Remigio, Cavasso Nuovo (Pordenone).
• Biserica San Remigio, Villadeati (Alessandria).
• Biserica San Remigio, Goido (Pavia).
• Oratoriul San Remigio, Verbania-Pallanza.
• Parohia San Remigio, Colleverde, Guidonia Montecelio (Roma).
• Parohia San Remigio, Vione (Brescia).
• Parohia Adormirea Maicii Domnului și San Remigio, Arignano (Torino).
• Parohia San Remigio Vimodrone, (Milano).
• Biserica Sfinții Ilario și Remigio, Figliaro, Beregazzo con Figliaro, (Como).
• Biserica San Remigio, Endine Gaiano (Bergamo). În parohia Endine se află o relicvă autentică a Sfântului Episcop de Reims, precum și o statuie de lemn, care îl înfățișează botezându-l pe regele Clovis, datând din 1867 și realizată ca „Ex voto” de către populație.
• Biserica San Remigio din Sedriano (Milano).
• Oratoriul San Remigio, Busto Garolfo (Milano).
• Fosta mănăstire San Remigio din Parodi Ligure aparține unei vechi așezări benedictine la mai puțin de 4 km de Gavi.
• Biserica parohială Santi Maria e Remigio, din Pecetto di Valenza (Alessandria).

Franța
Bazilica San Remigius din Reims.

San Remigio este patronul:

• Arignano (Torino)
• Carignano (Torino)
• Nou Cavasso (Pordenone)
• Fosdinovo (Massa și Carrara)
• Colleverde (Guidonia Montecelio)
• Satul Saint-Rhémy Saint-Rhémy-en-Bosses (Valea Aosta)
• Sedriano (Milano)
• Villadeati (Alessandria)
• Pecetto din Valencia (Alexandria)
• Vimodrone (Milano)
• Vione (Brescia)

Sărbătoarea sfântului după care ești numit
Ziua onomastică este sărbătorită în general pe 13 ianuarie în cinstea Sfântului Remigius, arhiepiscopul Reimsului.
Ei sunt amintiți și cu acest nume, la următoarele date:

19 ianuarie, Sfântul Remigius, arhiepiscop de Rouen
20 martie, Sfântul Remigius, episcopul Strasbourgului
19 iunie, Sfântul Remigius Isoré, preot iezuit, unul dintre martirii chinezi
28 octombrie, Sf. Remigius, arhiepiscopul Lyonului

surse © familie creștină | Wikipedia

Ultima actualizare: 30 decembrie 2022 10:53 de Remigius Robert