Citiți și ascultați micuța furnică lucrătoare

fabulă di questa sera, ha una bella morale, ma per scoprirla dovete ascoltarla fino in fondo.

E’ un poco lunghetta, ma riserva delle sorprese.

Bucurați-vă de lectură

Tanti anni fa, ai margini di un pădure di conifere, viveva una colonia di piccole formiche. Avevano costruito lì il proprio nido, un bellissimo formicaio sotterraneo, composto da numerose camere, tutte di diversa grandezza.

Camerele erau legate între ele printr-un fel de tunel care traversa tot furnicarul, care era foarte mare, cu diverse deschideri din care puteau intra și ieși furnicile.

Ogni formica aveva un proprio preciso compito.

micul furnică muncitoare
furnică pe floare

Erau paznicii, care se ocupau de verificarea cine intra si iesea din cuib si supravegheau eventualele atacuri ale pradatorilor externi; existau furnici adevărate, adică cele care aveau sarcina de a da naștere unor noi colonii și erau furnici muncitoare cărora li se încredințau diverse sarcini precum construirea sau repararea cuibului, strângerea hranei, creșterea puietului, amenajarea cămarei etc. pe.

Totul a fost foarte organizat, atât de mult încât fiecare furnică a știut mereu ce și cum să facă. Zilele au trecut liniștit, punctate de diferitele faze de lucru care fuseseră puse la cale de furnicile reginei.

Tra le formiche operaie ve ne era una, molto vivace, di nume Lucy, che da poco era stata investita del compito di raccogliere il cibo per l’inverno.
La mattina, subito dopo colazione, Lucy, assieme alle altre piccole formiche operaie che facevano parte della sua squadra di lavoro, si recava nel bosco e lì cercava e raccoglieva il cibo che avrebbero poi dovuto trasportare fino al nido.

Si trattava per lo più di semi e di foglie, di diversa grandezza e consistenza.
Il lavoro era molto pesante ma Lucy sapeva come renderlo “interessante”. Ed infatti cercava sempre di trovare il modo per farlo sembrare quasi un gioco.

E così, ad esempio, capitava che trasportare un seme finisse con il diventare il trasporto di un missile per la protezione del nido da un attacco di alieni su dischi volanti; oppure il raccogliere una foglia diventasse il fortunato ritrovamento di un tesoro nascosto nel bosco tanti anni prima da dei pirati che non erano più riusciti a tornare per riprenderlo.

Acest mod de a gândi munca nu a fost întotdeauna înțeles și acceptat de tovarășii lui Lucy care o tachinau uneori spunând că este încă o copilă și nu înțelegeau importanța sarcinii care le-a fost încredințată.
In realtà Lucy sapeva bene che il lavoro che doveva fare era molto importante, è solo che cercava di renderlo più allegro, più sopportabile. Infatti vi erano delle giornate, soprattutto quando pioveva, in cui il lavoro era veramente pesante e a volte a Lucy sembrava di non farcela.

micul furnică muncitoare
grup de furnici

În aceste momente, gândirea la muncă ca la un joc, adăugarea unui vârf de imaginație la acțiunile cotidiene, devenise o modalitate ca oricare alta de a o face aproape mai ușoară.

I mesi passarono e Lucy si sentiva ogni giorno più distante dalle sue compagne, si sentiva quasi diversa, come se vivesse in un altro lume, un mondo dove le altre formiche non volevano andare, nemmeno in visita.
Finì quindi con il pensare di essere sbagliata perché, in fondo, era l’unica formica che si comportava così, era l’unica formica che a volte faceva trasparire la fatica delle giornate trascorse.

Prin urmare, a crezut că lucrul corect de făcut era să nu-și mai folosească imaginația pentru a face zilele mai suportabile și să înceapă să se comporte ca și alte furnici.

Iniziò così un periodo molto difficile in cui Lucy lavorava incessantemente dalla mattina alla sera quasi a voler dimostrare di essere in grado di fare quello che facevano anche le altre anzi, di più.

Primele zile au fost foarte grele și de fapt Lucy, seara, epuizată de oboseală, nici nu a mai participat la serile de companie care se organizau în fiecare zi la furnicar.
Man mano che i giorni passarono Lucy iniziò ad abituarsi ai nuovi ritmi di lavoro e, anzi, ad un certo punto sembrò non sentire più la stanchezza e iniziò a fare ogni giorno qualche cosa in più.

Così al posto di lavorare le normali otto ore come tutte le formiche iniziò a lavorarne otto e mezzo, poi nove, poi nove e mezzo, fino ad arrivare alle dodici ore al giorno.

Le sue compagne provarono a farle capire che, forse, quello non era il modo giusto di prendere il lavoro, che forse stava esagerando, ma Lucy vide questo loro tentativo di aiuto come un’intromissione, quasi come una parola di invidia nei suoi confronti. In fondo erano state loro a spingerla a lavorare sempre di più dicendole che non era in grado di capire il vero valore del lavoro svolto.

La dispensa che era stata assegnata a Lucy per la raccolta dei semi era ormai piena ma a Lucy questo non bastava e continuava, nonostante tutto, a raccogliere altri semi e a portarli nella cella finché un giorno, dopo essere entrata dalla piccola fessura che era rimasta come apertura e aver posato il seme sulla cima di un grandissima fila di altri semi, sentì un insolito rumore.

Era come una vibrazione unita ad un suono che sembrava quello di un tuono. In pochi istanti Lucy si trovò sommersa da un’enorme quantità di semi e si rese conto che tutto il cibo che aveva raccolto e disposto uno sull’altro per farne entrare di più era crollato!

Spaventata e ferita per il peso dei semi da cui era stata travolta Lucy si guardò attorno e si rese conto che nella stanza non era rimasto gratuit nemmeno un piccolo spazio per potersi muovere.

Semințele, pe măsură ce cădeau, aproape creaseră un zid în jurul ei și asta o împiedica să iasă, și pentru că, cu un picior rănit, nu s-ar fi putut cățăra pe zid pentru a coborî pe cealaltă parte.

micul furnică muncitoare
furnică blocată în furnicar

Fortunatamente il rumore dei semi caduti fu molto forte e venne sentito dalle guardie del formicaio che si affrettarono ad aiutare Lucy ad uscire dalla dispensa e a portarla in infermeria, dove trascorse diversi giorni avendo così anche il timp pentru a riflettere su quello che era accaduto.

Și doar gândindu-se la toate acestea și-a dat seama că se înșela. Da, pentru că ceea ce făcuse a fost să renunțe la a fi ea însăși, adică o furnică veselă și plină de dorință de a face, să meargă cu ideea pe care și-ar fi dorit alții să o aibă despre ea. Și a mai înțeles că, făcând asta, a căutat siguranța de care avea nevoie în ceva ce nu i-ar putea oferi niciodată. De fapt, o căutase ținându-se constant ocupat, făcând din ce în ce mai mult. De aceea munca devenise singura lui ocupație, de parcă oprirea era un semn de slăbiciune.

Lucy si rese anche conto di essere stata molto fortunata perché, in fin dei conti, aveva un’altra possibilità, quella di tornare ad essere se stessa, la vera Lucy, quella che lavorava si, ma che sapeva anche farlo divertendosi, quella per cui il fare era importante ma per la quale c’erano anche tante altre cose, il divertimento, gli prieteni e la spensieratezza.

Si rese conto di aver rinunciato ad essere se stessa per la frică del giudizio degli altri e si ripromise di non fare più lo stesso errore.


Morală

În lucrurile pe care le facem în fiecare zi, este corect să încercăm mereu să dăm tot ce e mai bun și să facem tot ce e mai bun, dar este și corect să ne recunoaștem și să ne acceptăm limitele, la fel cum este corect să fii mereu tu însuți, fără a dori să fii diferit. oameni doar pentru a le face pe plac altora sau de frica de judecata lor.
Se le altre formiche avessero capito che il comportamento di Lucy era il modo che essa aveva trovato per sostenere i pesanti ritmi del lavoro, allora, forse, le cose sarebbero andate diversamente.

Cât de posibil ar fi mers altfel dacă Lucy ar fi încercat să le explice ce simțea și efortul pe care l-a făcut lucrând fără imaginație.

A fi tu însuți nu înseamnă a-i dezamăgi pe ceilalți, ci înseamnă a-ți acorda importanța cuvenită și a avea grijă de tine, lucru pe care toți oamenii care ne iubesc și-ar dori de la și pentru noi.

Ascultare fericită

Povesti de adormit
Povesti de adormit
Mica furnică muncitoare
Mica furnică muncitoare 4
/

Lasă un comentariu